Relevarea empirică

Relevarea empirică

 Profunzimea cunoaşterii e dată de ideile nesocotite spre noi drumuri cu ţinte aleatorii.Să izbândeşti într-o lume cu mistere posibile înseamnă să cauţi drumul ce nu-şi are rostul.Căutarea prin absolut e răsfrântă de eşecuri permanente şi reuşite necunoscute.Alunecarea permanentă în necunoaştere trezeşte interesul temut de abis,unde mintea nu realizează efectul.Ecourile surde de imaginaţii dau naştere senzaţiilor impulsive de reculegere.Lumina e-ntuneric,ea dă culoare speranţei fără a fi văzută sau conştientizată.Chimia temerilor impletesc noi orizonturi ce par să atingă scopul propus inconştient.
 Descifrarea fiecărui pas constituie noi căi de redescoperire a unui necunoscut,fără a-i şti înţelesul.Îmblânzirea de sine străbate simţurile ce induc în eroare cunoaşterea,încercând să capete sens fiecare gest propus spre regăsire.Căutarea în permanenţă a ceva,determină ca fiecare să dezvolte un mister de sine pe care-l ascunde.
 Realizarea conştienţei de sine determină cunoaşterea a unei noi persoane întruchipată într-unul(singur corp).Răzvrătirea în propria persoană creează drumuri spre noi posibilităţi de dezvoltare a întregii procreaţiuni.
 Abisul nesfârşit complex relevă reflexia unei imagini absolute necunoscute prin complexitatea înălţării.Cunoaşterea unei perfecţiuni distruge şansele spre reuşita propusă.Chemarea de strigăte în surdină dă tonul unei căderi profunde necunoscute de simţit.Alunecarea nesfârşită în mister împiedică rezolvarea generală.Tăria profunzimii caută să alunge melancolia închinării noilor obstacole.Trezeşte viaţa mângâierii pierdute de fumul enigmatic.
 Intuiţia dă startul spre umplerea inexplicabilă a rugii retrase.

Ritmica esteticii

Ritmica esteticii

Inestetic stai bizară şi loveşti dorinţa vagă,
E imens indezirabil să îţi sprijini condamnarea,
Chinuit de vlaga morţii,singura ta alinare,
E străbaterea vulgară reluată de uitare.

Morfologic luminându-ţi propria inexistenţă
Gândului fluorescentric explicându-ţi plânsul rece.
Rima rară se răreşte
Constatându-ţi ironia din contrastul filosofic.

Injustarea invocată a retuşului poetic
Reluat stilistic drastic,sunetul antic al poveştii.
Meditarea ideală a noianului lăuntric

Dă viaţă constatării începutului creării.

Răsfrânt de gânduri

Răsfrânt de gânduri

 Legământul inocent cu tine însuţi îţi dă datoria să meditezi prin toată autocunoaşterea ta indezirabilă străbună a prezentului invocat într-un trecut viitor.
 Mirifica ta constatare a existenţei reprezintă aspiraţia prielnică a durerii trecerii timpului prin zilele ireversibile.Mângâierea dulce a reîntoarcerii prin petele trecului simţirii sunt cuvintele adeseori transpuse printre rânduri cu imagini ale mărgăritarelor sclipiri asurzitoare prin ecouri nemărginite.Freamătul etapelor transparente ale formării noastre personale sunt intangibile a măiestriei chemări nedefinite încă de conceptul nostru al capacităţii idealului.
 Fiecare autodefineşte prezentul ca o statură a lumii răpunse de amărăciunea vieţuirii pe un vis în degradare.Totul în mângâierea necondiţionată se îndreaptă spre un final liniştit de fructuaţia zgomotoasă ce va avea să vie.
 Diversitatea dorinţei profunde a afirmării în condiţii efemere întrerupe cursul dorinţei absolute a lumii eterne în nefiinţă,redate de nemurirea singurătăţii prin prisma de a nu simţi completarea sacră a ciclităţii împliniri.Orişice suflare întruchipează geniul propriului său destin străpuns de coborârea idealului în infernul neştiinţei prin dizolvarea fricii de alăturare a singurătăţii corăbii negre,pe o mare de azur nestinsă.
 Esenţa valorii supreme e redată de singurătatea onirică a realităţii ireversibile în lumea singurătăţii,prin care răspunsurile se înfăţişează sub diferite fluxuri alegorice,care conturează de fapt condiţia geniului în raport cu idealul şi cu sine.
 Visul în devenire este eşecul în reuşita redeschiderii de drumuri petrecute prin geneza poemului vieţii proprii invocate de noile sentimente care-ţi fac trecerea de la particular la general şi invers apoi.
                                                                         *
 Eşecul constată clădirea veşniciei pe un unghi de siguranţă realizabilă a unei poveşti continue,care se revarsă pe cursul istoric al redării clipei eşuate.Visarea răspunsului este străbătută de cunoaşterea nepăsată a indiferenţei margini a unei prăpăstii fără cusur.Repetarea continuă a unui ecou blajin îndură frământarea chinului ce nu-şi caută relaţia compatibilă cu trecerea trecutului.
 Voinţa de a trece peste obstacolul repetat al timpului îndură scopul ţintit spre un ideal mult prea lăuntric al determinării.Grija de a obţine fericirea succesului e străbătută de drumul anturajului antagonist.
Curmarea atingerii viitorului înlătură orice visare spre un bun necondiţionat de vlăstarea duioasă de iertat a unui gând de renunţare.

Citate

"Când trăieşti cu adevărat o viaţă după Evanghelie, atunci, în mijlocul oamenilor, viaţa ta se face sarea ce sărează şi împiedică stricăciunea vieţii, se face aluatul ce dospeşte şi pe alţii pentru o viaţă cu Domnul."-Iosif Trifa

"Toţi suntem condamnaţi la moarte şi mai nimeni nu crede că va muri; vorbesc de o credinţă care să-ţi transforme viaţa din vederea morţii, în vederea vieţii. Toţi suntem chemaţi la Viaţă şi mai nimeni nu trăieşte viaţa aceasta după aceea la care suntem chemaţi. Trăim omorând această chemare."-Arsenie Boca

"Poate că n-am trăit în propriul meu corp; poate că am trăit viaţa altora... Viaţa mea este o viaţă făcută din toate vieţile: vieţile poetului."

Pablo Neruda

"Pe Pământ omul e dator să trăiască numai viaţa. Moartea lui adevărată o va trăi în Cer. Dacă încearcă să trăiască moartea pe pământ, păcătuieşte şi se mistuieşte în deznădejde. Şi atunci, nici nu trăieşte cu adevărat, nici nu moare. E ca un fel de strigoi."Mircea Eliade

"O mare iubire sfârşeşte în extazul morţii, fiindcă de prea mult extaz, a sfârşit viaţa. Extazul e corosiv şi distrugător, fiindcă afectează centrul a tot ce este; el e suprema indiscreţie din iubire. După el nu mai poate fi nimic, fiindcă el sfârşeşte totul. Extazul sfârşeşte şi nesfârşitul morţii. Iubirea mistică este cel mai zdrobitor exemplu. De ce elanurile mistice le succedă un sentiment penibil de neant, o ariditate a conştiinţei? Indiscreţiile ultime ale extazului, imposibilitatea ca extazului să-i mai succeadă ceva în afară de nebunie."

Emil Cioran 

Ego - Pentru că te iubesc

        Ego - Pentru că te iubesc

Tot ce vreau acum să îţi mai spun,
Te iubesc ca un nebun.
Nu mai pot să stau.
Lângă mine vreau să fii chiar acum,
În braţe să te iau.

Chipul tău atât de fin aş vrea
Să-l pot privi în noaptea grea.
Când tu nu eşti aici,
Nu mai pot dormi.
Vreau să te sărut,
Să te pot simţi.

Şi încerc să-ncep să scriu
Da' încep şi tre' să spun
Că tu eşti tot ce am mai bun
Şi tu ştii că tot ce ţi-am promis
Nu sunt minciuni şi-n orice caz
Nu e doar un vis.
Ştii...că impreun' putem trece peste toate.
Pietre-apar în faţa noastră,
Dar se sparg peste noapte.
Te rog, ai grijă, cheia inimii mele-i la tine,
Cheia minţii, cheia sufletului,
Tot îţi aparţine.

Lasă grijile, vreau
Să te văd zâmbind.
Când suntem împreună
Visele se-aprind.
Mă rătăcesc adesea-n ochii tăi,
Puţin câte puţin,
Că-s singurii ce-mi dau uitării
Clipele-ncarcate cu venin.

Vreau să te simt, când adorm şi ştiu,
Când mă trezesc, patul mi-e prea pustiu
Dar eşti acolo, doar pentru mine
Şi-s doar al tău.Vei vedea
Că numai ţie ţi-am jurat iubire
Cu lacrima.

Tot ce vreau acum să îţi mai spun,
Te iubesc ca un nebun.
Nu mai pot să stau.
Lângă mine vreau să fii chiar acum,
În braţe să te iau.

Chipul tău atât de fin aş vrea
Să-l pot privi în noaptea grea.
Când tu nu eşti aici,
Nu mai pot dormi.
Vreau să te sărut,
Să te pot simţi.

Îmi pare rău când te fac să plângi.
Ştiu că nu mai poţi s-ajungi
La o cale de mijloc.
Totuşi, nu-ncerca să fugi.
Ştii bine că fazele astea
Nici mie nu-mi plac.
Ţi-am promis că mă schimb
Şi o s-o fac, aşa că tac
Când mă enervez
Şi mă mai stresez,
Cu gânduri peste gânduri,
Deşi ştiu că aberez.
Şterge-ţi lacrima.
Vreau să-ţi spun că te iubesc.
Păi, de-aia poate sufăr aşa mult
Când greşesc.

Nu mai aud, nu mai văd, nu pot
Nu mai am cum din minte să te scot.
Dacă nu erai tu,
Poate nu mai eram acum
Cine sunt, unde sunt...
Sigur eram pe alt drum.
Cere-mi tot ce vrei
Şi nu-mi da nimic înapoi.
Oricum, drumul nostru va fi mereu
Împărţit la doi.
Nu te voi lăsa niciodată.
Ţine-mă strâns.
Cu tine nici tot timpul din lume
Nu mi-ar fi de-ajuns.

Tot ce vreau acum să îţi mai spun,
Te iubesc ca un nebun.
Nu mai pot să stau.
Lângă mine vreau să fii chiar acum,
În braţe să te iau.

Chipul tău atât de fin aş vrea
Să-l pot privi în noaptea grea.
Când tu nu eşti aici,
Nu mai pot dormi.
Vreau să te sărut,
Să te pot simţï.

Iubesc

Iubesc

Dacă va fi să iubesc este pentru că am înţeles că existenţa mea urmează un alt drum,simte nevoia unei noi cunoaşteri.
Iubirea este o idee sentimentală pe care puţini o cunosc dar mulţi încearcă să o improvizeze.Pentru mine,iubirea este întotdeauna un adevăr,pentru că nu mintea judecă şi dictează,ci sentimentele şi bătăile inimii.Culorile devin mai aprinse,spre un roşu tot mai intens care-ţi dă viaţa peste cap atingând ţinta supremă.
Când apari în faţa mea ca un străin cunoscut şi nu voi şti cum să reacţionez,ia-mi mâinile mele într-ale tale şi sărută-mă pe frunte;apoi priveşte-mă în ochi şi spune-mi "Am venit,eu sunt",atunci îţi voi zâmbi şi-ţi voi şopti "Te-am aşteptat şi te cred".Toată esenţa umană are un final; "iubirea şi dragostea dintre două spaţii total opuse".
Iubirea nu este o întrebare,nu este o vorbă ci doar un sentiment profund şi total.Ea este un suflet ce a fost rănit şi vindecat de altul.Nu trebuie să păzeşti mereu iubirea,pentru că asta nu reprezintă nimic,de aceea oamenii devin geloşi pentru că nu înţeleg.Gelozia este frica de a pierde pe cel drag,asta ar însemna şi lipsa de încredere în persoana iubită.Gelozia se naşte din iubire,dar nu moare odată cu ea.O persoană care iubeşte şi este iubită nu va rămâne aceeaşi.Experienţa îi oferă şansa de a înţelege lucruri care nu ştiau că există sau pe care nu le înţelegea,deoarece lângă treapta cea mai înaltă a fericirii se află prăpastia cea mai adâncă a durerii.
Cel ce iubeşte coboară cu o sinceritate afectivă deplină.Este un proces ce are la bază părăsirea în voia unei cunoaşteri de sine abstracte.Sentimentul este izbit de imaginea sufletului,în care lacrimile reprezintă mai mult decât un simplu "Te iubesc".Doar cei ce iubesc sincer pot înţelege această idee: "Dragostea e un mecanism ineluctabil al naturii,dureros spre care ne împinge o putere străină" spune George Călinescu.Tot el mai spunea că:"Dragostea devine raţiunea însăşi a vieţii,mai mult,un mister cosmic".Prin ea,criticul ar fi biruit moartea şi ar fi dat femeii existenţa eternă.
În iubirea adevărată se întâmplă mult mai multe decât ai putea vedea sau simţi,se suferă mai mult decât se poate cugeta,se visează mai mult decât s-ar putea trăi,se simte mai profund decât ar fi nevoie.Orice poezie îşi are propria iubire.Respirăm pentru că iubim şi trăim pentru că acceptăm provocările dure ale vieţii care-şi urmează cursul.Nu ştim ce e,când e,cum e,unde e.Nu o cunoaştem pentru că o evităm fără să ne dăm seama.Mereu vom şti ce nu e iubirea defapt.Întotdeauna va fi speranţa creării în noi.
Dacă viaţă are sens este pentru că iubirea este acest rost,iar dacă nu,atunci ea ar trebui să fie.Fiecare are propria sa filozofie a iubirii.

Bătaia unei inimi

Bătaia unei inimi

Îl privesc zi de zi...cum se zbate mereu în încercările care nu-i dau pace.Mereu se afundă în trecut şi nu poate vedea speranţa din viitor.Călătoria înseamnă să mergi înainte,nu înapoi.
Arată ca o persoană indiferentă,dar când deschide gură simţi câtă durere ascunde...Trecutul mereu este şi prezent şi viitor...mereu apare sub diferite înfăţişări.Ce uşor este să auzi "Mi-e dor de tine!" şi ce greu este să spui când iubeşti.Poate că suntem obişnuiţi să auzim zi de zi asta...dar când vezi o persoană suferind e atât de uşor să acceptăm?Mereu ele ne trezesc la realitate şi ne face să realizăm mai devreme sau mai târziu că dacă nu apreciem ceea ce avem,vom suferi fiecare în parte.Orice fată aşteaptă "prinţul pe cal alb",iar băieţii "prinţesa visurilor",dar viaţa nu-i aşa.Ne naştem pentru că avem un rost în lumea asta,pentru că trebuie să fim perechea unei persoane.Dorim mereu tot mai mult...pentru ce?Pentru că asta e nevoia noastră.Dorim să fim iubiţi tot mai mult,dar în general nu suntem de către persoana care am vrea noi...asta pentru că nu e ea,nu este perechea...nu trebuie să mai tânguim după o iubire ce nu pare aş avea rostul.Motivul dragostei este faptul că inima mereu cere.Rolul ei este să bată după un suflet,să iubească şi să sufere.
În viaţă...inima bate pentru trup,pentru a reda o nouă viaţă născută din iubire,unde sufletul se împarte şi prinde viaţă;atunci ea va înceta să mai bată pentru că s-a născut altul.

Copil hoinar - Sorina Moldvai

Copil hoinar - Sorina Moldvai

1. Dacă-nchid ochii

Şi ascult vântul

Sărut lumina

Şi gust pământul

R: Sorb cu sete din petale lacrimile florilor

Şi mă-ntreb cine-o fi inventat cuvântul „dor”

Ca un foc aprins de soare vreau să-mi dea vântul răcoare

Să mă stingă, să m-aprindă în joacă - copil hoinar

Dor îmi e să beau lumina, ca în clipa care-o să vină

Fericirea să o aflu şi eu

2. De ce-ar fi toamnă

De ce tristeţe

De ce uitarea

Ochii s-o-nveţe

R: Sorb cu sete din petale lacrimile florilor

Şi de viaţă, de iubire, de zare mi-e-atât de dor

Dor îmi e să beau lumina, ca în clipa care-o să vină

Fericirea să o aflu şi eu - copil hoinar

Ca un foc aprins de soare

Vreau să-mi dea vântul răcoare

Să m-aprindă, să mă stingă din nou

Dor îmi e să beau lumina, ca în clipa care-o să vină

Fericirea să o aflu şi eu - copil hoinar

Ca un foc aprins de soare

Vreau să-mi dea vântul răcoare

Să m-aprindă, să mă stingă din nou

George Călinescu-citate(quotes)

                            

"Ca să se facă înţeleşi, poeţii se joacă, făcând ca şi nebunii, gestul comunicării fără să comunice, în fond, nimic, decât nevoia fundamentală a sufletului uman de a prinde sensul lumii."-George Călinescu în Principii de estetică (1939)

"Pentru o fată, reuşita în viaţă nu e o chestiune de studiu şi de energie. Rostul femeii este să placă, afară de asta nu poate fi fericire."-George Călinescu în Enigma Otiliei

"Poate că în ninsoarea siderală a haosului, fiecare suflet îşi are planeta sa, închegată din limfa genunilor, în noaptea dintâi a ivirii sale pe lume şi care îşi îndeplineşte ursita ascunsă în criptograma fulgilor căzători şi în târâitul mărunt al greierilor cereşti. Şi atunci zadarnic alergăm să ne înfăptuim viaţa, căci tot ce gândim şi tot ce trăim e un vis de departe, din gheţurile stelare."-George Călinescu în Cartea nunţii

Lecţii în viaţă

"Viaţa este oportunitate, foloseşte-o. Viaţa este frumuseţe, admir-o. Viaţa este un vis, realizează-l. Viaţa este o provocare, înfrunt-o. Viaţa este un joc, joacă-l. Viaţa este o promisiune, realizeaz-o. Viaţa este tristeţe, depăşeşte-o. Viaţa este un cântec, cântă-l. Viaţa este o luptă, accept-o. Viaţa este o tragedie, înfrunt-o. Viaţa este o aventură, îndrăzneşte. Viaţa este noroc, fă-ţi-l. Viaţa este viaţă, luptă-te pentru ea."-Maica Tereza

"Orice lucru care ţi se întâmplă devine învăţătorul tău. Secretul este să înveţi să te aşezi la poalele propriei tale vieţi şi s-o laşi să te înveţe. Tot ceea ce ţi se întâmplă este fie o binecuvântare, care este, în acelaşi timp, o lecţie, fie o lecţie, care este, în acelaşi timp, o binecuvântare."- Polly Berends

Dacă vrei să ai succes trebuie să te obișnuiești să auzi de multe ori nu și să înveți să-l ignori. Când erai copil părinții îți spuneau să nu faci asta, profesorii îți spuneau nu, cei mari îți spuneau și ei nu. Iar tu trebuia să îi asculți, pentru că erai copil. Majoritatea adulților continuă să asculte de nu mult timp după ce nu mai sunt copii. Refuză să accepți pe nu. Concentrează-te pe soluții, nu pe probleme. Nu permite ca un nu al altcuiva să -ți oprească planurile.

Persoana perfectă

                                Persoana perfectă?

De ce cu toţii caută persoana sau perechea perfectă?...Sincer...dacă eu aş întâlni-o...aş ignora-o..de ce?Pentru mine ea nu ar avea niciun farmec...aş şti cum este,ce-ar simţi,dori,gândi.M-aş plictisi imediat de ea...mi-ar oferi mereu ceea ce-mi doresc.Va deveni obositor...care ar fi cele mai importante momente?O persoană imperfectă care te iubeşte cu adevărat,mereu va încerca să fie perfectă pentru tine.Întotdeauna va încerca să te surprindă cum va putea...să te facă să te simţi bine în compania ei.Niciodată nu vei şti de ce este în stare,ce ar putea simţi cu adevărat pentru tine.Vei zâmbi mereu când o vei vedea,pentru că e plină de mister şi nu ştii ce se poate ascunde în sufletul ei.

De ce crezi că nu există persoane perfecte în lumea asta?Deoarece două persoane imperfecte formează una perfectă,exact ca un puzzle.

Orice om găseşte în câte o fiinţă o experienţă care să realizeze că fiecăruia îi lipseşte acel "ceva" care-l face să fie mereu într-o "căutare" continuă.

Dacă noi iubim o persoană sau suntem iubiţi e pentru că am găsit o piesă care se potriveşte vieţii noastre incomplete.Viaţa-i ca un joc de puzzle;mereu căutăm piesa potrivită pentru a-l termina.Încercările sunt experienţele,iar piesele potrivite sunt răspunsurile şi persoanele adevărate care rămân în viaţa noastră,acceptându-ne aşa cum suntem.

Viata

"Am avut revelaţia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu niciun adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esenţă, sediul lui nu e nici în ştiinţă, nici în filozofie, nici în artă." – Petre Țuțea

"Singura funcţie a minţii este de a diviza la nesfârşit. Rolul inimii este de a vedea ceea ce uneşte, lucru de care mintea nu este deloc capabilă. Mintea nu poate să înţeleagă ceea ce se află dincolo de cuvinte; ea poate să înţeleagă numai ceea ce este corect din punct de vedere lingvistic, ceea ce este corect din punct de vedere logic. Ea nu este preocupată de existenţă, de viaţă, de realitate. Mintea este, ea însăşi, o ficţiune. Poţi trăi şi fără minte. Însă nu poţi trăi fără inimă. Şi cu cât existenţa ta este mai profundă, cu atât este şi inima ta mai implicată." – Osho

"Sunt experienţe cărora nu le mai poţi supravieţui. După ele, simţi cum orice ai face nu mai poate avea nici o semnificaţie. Căci după ce ai atins limitele vieţii, dupa ce ai trăit cu exasperare tot ceea ce oferă acele margini periculoase, gestul zilnic şi aspiraţia obişnuită îşi pierd orice farmec şi orice seducţie." – Emil Cioran

Acceptă-te

                                               Ego sum qui sum.

                                               (Eu sunt cel ce sunt.)

Îmi place să ştiu câte persoane îmi sunt apropiate...aşa îţi dai seamă câte suflete te iubesc şi câte doar se prefac.

Nu sper la vise şi speranţe din viaţa lor...dacă nu ştiu să mă accepte aşa cum sunt...cu bune sau cu rele....dar asta sunt eu şi nu mă schimb pentru nimeni.

Homo sum et humani nihil a ne alienum puto(Sunt om şi nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin). Fiecare om are dorinţe,visuri care atunci când clipesc se sting,se spulberă fără urmă.

Noi suntem ceea ce ne-a creat Dumnezeu,nu ceea ce spun alţii despre noi.Trebuie să ne acceptăm aşa cum suntem.Mereu dorim să ne creăm un nou caracter pentru a fi pe placul celorlalţi.Nu trebuie să ne ascundem după deget...fără să ne pese...să fim noi înşine..de ce să facem asta?...

Oricine îşi poate scrie opera sa de viaţă,dar nimeni nu o poate împleti cu atâta măiestrie şi pricepere...cuvintele pătate de cerneala timpului pe apa dulce a exprimării şi descoperirii necunoscutului.Mereu voi rămâne aceeaşi persoană...dintotdeauna.Noi jucăm viaţa sub diferite măşti...dar avem aceeaşi piesă.Viaţa are o ţintă clară...un scop bine stabilit.Prin încercări ne dezvoltăm şansele de supravieţuire,nu cele fizice ci cele spirituale.Credem mereu în ceea ce se spune fără a oferi o şansă instinctului nostru care ne orientează într-un abis profund.Mulţi din noi trăiesc cu gândul că viaţa e trecătoare şi orice ai face e nesimnificativ.Poate că aşa e,dar orice lucru neînsemnat contează.Dacă stai să te gândeşti la el ca la ceva nefolositor,atunci nu ai parte de o viaţa plină de ecouri care te fac să te simţi bine şi nu ai cum să simţi gustul vieţii adevărate.

Părerile celor din jur influenţează pe fiecare într-un mod neplăcut şi ne manipulează fără să ne dăm seama.Ascultă-te pe tine însuţi şi crede în tine...căci prietenul cel mai bun eşti chiar tu!

În cele din urmă...cred că e mai bine să rămânem ceea ce suntem...sau măcar eu...o simplă fată care respiră aerul adevăratei feţe şi una care se acceptă aşa cum e...fără a da atenţie umbrelor lumii.

Carpe diem. (Trăieşte clipa!; Profită de această zi!) spunea Horatius...şi mare dreptate a avut şi încă are.Dacă nu te bucuri de fiecare clipă pe care o ai...atunci cum îţi trăieşti viaţa?

Mereu Vara 8->

                                       

      Hertz-Mereu Vara

Doi ochi, clipesc

Ca luna strălucesc

În ei, găsesc

Iubirea ce-o visez

Doar flori frumoase, o lume nouă

Luminoase şi pline de rouă

Ce frumoase sunt serile în doi

Simt avalanşe de iubire peste noi

Iubesc să te privesc,

Ador să te visez, 

Nu mă mai regăsesc, 

Şi tot ce vreau...E...

Să cadă ploaia peste umerii mei

Să cadă soarele în ochii ei

Să lăsăm natura să ceară...

Să fie mereu vară [x2]

Privesc, spre cer

Să te găsesc în el

Şi te găsesc

Într-un alt univers

Soarele dintre noi zâmbeşte clar

M-atrage puţin în el dar eu pe tine te caut

Te vreau, şi te găsesc, sau mi se pare

De mi se pare...

Iubesc să te privesc,

Ador să te visez, 

Nu mă mai regăsesc, 

Şi tot ce vreau...E...

Să cadă ploaia peste umerii mei

Să cadă soarele în ochii ei

Să lăsăm natura să ceară...

Să fie mereu vară [x2]

Să cada rouă peste umerii mei...

Şi razele pe pieptul ei...

Să ne învelim în cearşaful alb...

Să ne mângâie nisipul cald...

Ştii că numai tu poţi schimba oricând...

Din toamnă primăvară...

Din iarnă vară!

Să cadă ploaia peste umerii mei

Să cadă soarele în ochii ei

Să lăsăm natura să ceară...

Să fie mereu vară [x2]

Să cadă ploaia peste umerii meï...

Scorpions - Wind Of Change

                                       Scorpions - Wind Of Change

I follow the Moskva
Down to Gorky Park
Listening to the wind of change
An August summer night
Soldiers passing by
Listening to the wind of change

The world is closing in
Did you ever think
That we could be so close, like brothers
The future's in the air
I can feel it everywhere
Blowing with the wind of change

Take me to the magic of the moment
On a glory night
Where the children of tomorrow dream away
In the wind of change

Walking down the street
Distant memories
Are buried in the past forever
I follow the Moskva
Down to Gorky Park
Listening to the wind of change

Take me to the magic of the moment
On a glory night
Where the children of tomorrow share their dreams
With you and me
Take me to the magic of the moment
On a glory night
Where the children of tomorrow dream away
In the wind of change

The wind of change
Blows straight into the face of time
Like a stormwind that will ring the freedom bell
For peace of mind
Let your balalaika sing
What my guitar wants to say

Take me to the magic of the moment
On a glory night
Where the children of tomorrow share their dreams
With you and me
Take me to the magic of the moment
On a glory night
Where the children of tomorrow dream away
In the wind of change

Atunci...

"Sunt experienţe cărora nu le mai poţi supravieţui. După ele, simţi cum orice ai face nu mai poate avea nici o semnificaţie. Căci după ce ai atins limitele vieţii, dupa ce ai trăit cu exasperare tot ceea ce oferă acele margini periculoase, gestul zilnic şi aspiraţia obişnuită îşi pierd orice farmec şi orice seducţie." – Emil Cioran

"Viaţa este o curgere, este un fluviu, este o mişcare continuă. Dar oamenii au impresia că ei înşişi reprezintă ceva static. Numai obiectele sunt statice, numai moartea este încremenită; viaţa este o continuă schimbare. Cu cât există mai multă schimbare, cu atât viaţa este mai abundentă. Iar o viaţă abundentă aduce cu sine extraordinare schimbări, clipă de clipă." – Osho

"Atunci când te naşti, nu eşti un copac, ci o sămânţă. Trebuie să creşti, trebuie să ajungi la o înflorire, iar această înflorire va fi mulţumirea ta, împlinirea ta. Această înflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legatură decât cu tine, cu evoluţia ta personală." – Osho

Prietenia

"Un prieten adevărat te prinde de mână și îți atinge inima." – Gabriel Garcia Marquez

"Prietenia este închisoarea sufletului de bună voie în trup străin." – Dimitrie Cantemir

"Prietenia nu rezistă nici în jigniri, nici în înfrângeri. Ea moare." – Titu Maiorescu

Deschide ochii

Toţi vrem culori în viaţa noastră
Nu vrem s-avem un film alb-negru
Fără sunet ce durează puţin
Şi căutăm dintre zeci şi mii de chipuri
Zâmbete, atingeri, simţuri

" Viaţa-i doar un şir de căutări în care aştepţi iubire"

Ascult'o când are să'ţi spună ceva...poate are nevoie de cineva care să o înţeleagă...aşa că te'a găsit pe tine :)

Zâmbete, atingeri, simţuri

"Tu n-ai stiut cat am suferit,
Singur sa traiesc din amintiri..."

Adu-ţi aminte de lună...
Când o priveam prin geam când mă tineai de mână...
Adu-ţi aminte când plângeai şi ţi-am promis ..
Că o să fie bine şi a fost bine aşa cum ţi-am promis..

Adu-ţi aminte unde ai întâlnit-o prima dată-n lume...

Make me better

Make Me Better"
(feat. Ne-Yo)

[INTRO: Ne-Yo, Fabolous]
Timbo.
Hey, Ne-Yo.
Say what? Lo-So.
Hey, hey.

[CHORUS (Ne-Yo):]
I'm a movement by myself.
But I'm a force when we're together.
Mami I'm good all by myself.
But baby you, you make me better.
You make me better.
You make me better.
You make me better.
You make me better.
You make me better.
You make me better.
You make me better.
You make me better.

[Fabolous]
You plus me, it equals better math.
Ya boy a good look but, she my better half.
I'm already bossin', already flossin'.
But why I have the cake if it ain't got the sweet frostin'? (yep yep yep yep).
Keepin' me on my A game (what what what what).
Without havin' the same name (they they they they they).
They may flame (but but but but).
But shawty, we burn it up.
The sag in my swag, pep in my step.
Daddy do the Gucci, mami in Giuseppes.
Yes it's a G thing, whenever we swing.
I'mma need Coretta Scott, if I'm gonna be King.

[CHORUS]

[Ne-Yo]
First thing's first, I does what I do.
But everything I am, she's my influ.
I'm already boss, I'm already fly.
But if I'm a star, she is the sky (ah ah ah).
And when I feel like I'm on top (she she she).
She give me reason to not stop (eh eh eh eh eh).
And though I'm hot (too too too).
Together we burn it up.

[Fabolous]
The caked up cut, the cleaned up ice.
When shawty come around, I clean up nice.
Dynamic duo, Batman and Robin.
Whoever don't like it, it's that man problem (eh eh eh).
And when I feel like I'm tired (ma ma ma).
Mami be takin' me higher (ah ah ah ah ah).
I'm on fire (but but but).
But shawty we burn it up.

[CHORUS]

[Voices]
Beside every great man, you can find a woman like a soldier holdin' him down.

[Fabolous]
And she treats me like a Don, watches for the hit.
Checks where I go, even watches who I'm with.
The right when I'm wrong, so I never slip.
Show me how to move, that's why I never trip.
And baby girl, you're so major, they should front-page ya (front page ya).
God bless the parents who made you (who made you).
Middle fingered anybody who hate the,
Way that we burn it up.

[CHORUS]

[Fabolous speaking]
Yeah baby, them lames you playin' with.
They gonna put you down.
We tryin' to compliment you, you know?
Make it better.
Top-notch Tim.
Nice-look Ne-Yo.
Livin' good Lo-So.
They ask you how you doin' now, tell 'em better 'den them.
Ha ha ha ha ha ha.

[CHORUS]