Făuritor ... de identitate

Făuritor ... de identitate

Știința și cultura nu sunt dincolo de ființa umană, prin urmare absolutul poate fi coborât la nivel cotidian și metamorfozat în lucruri palpabile. Ideile abstracte sunt divinul din noi, conștiința umană putând realiza orice și pretinde a „da naștere” unui viitor accesibil tuturor.

            Ființa umană se manifestă peste tot ajungând chiar să împartă creațiile pentru a-și conserva spiritul și a-și asigura securitatea individuală. Renunță la drepturile naturale în favoarea soietății și astfel omul devine propriul său destin.

            Pentru a exista comuniunea între semeni și echitatea să fie valorificată în sensul ei adevărat, omul trebuie să se concentreze asupra gândului, asupra propriei ființe, asupra dimineților pentru a se sustrage vieții efemere și a dobândi fericirea ideală. Fiecare gând să fie ilustrat printr-o formă proprie, omul punându-și amprenta asupra lucrului realizat, aducând la cunoștința semenilor gustul ideii și împlinirea sa. Pentru a nu aduce atingere acestuia, justiția și-a spus cuvântul protejând sentimentul responsabilității asupra lucrului realizat de către om.

            Fiecare creație a omului este o mărturisire de sine, prin urmare ea reprezintă o bucurie. În adevăratul său sens, omul nu poate cunoaște decât omul (ființă sufletească și spirituală); fără de imposibilitățile de care s-a lovit. Inovația a reprezentat, de-a lungul timpului, că imposibilul devine posibil.

            Așadar, când spiritul se trezește în lume, el o pune sub semnul întrebării. Limita omului inovativ nu are granițe, fiind făuritor în orice circumstanță.