Jurnalul unui întreg
O carte-ntreagă luminează spectrul corbului
proiectat la marginea sub-scalei impulsivității.
Preocupările empirice nu-i dau pace,
ci îi creionează un profil peiorativ.
Asculta flegmatic susurul colectivului,
"o deteriorare a eficacității mentale"
..............................................................
se preschimbă-n angoasă
simțul realității se camuflează
în simțul moralei ascunse-n caneluri joase...
Sufletul nu-i cere admirație
Decizia-i o judecată conflictuală
un pragmatism catalitic al empatiei lăuntrice
*
Corzi de chitară jucând pe coridoarele emoției
pur și simplu localizând lumini
în sălbăticia vocii singuratice.
Nonconformismul evoluează...
nu-i ca altă dată.
Propensiunea cutezanței puterii mentale se-aprinde!
Prezența cognitivă, "teoria minții"
totul consolidează "tresărirea involuntară".
*
Viața-i unica șansă aflată la butoane.
Clapele circumscriu posibilități stimulative în viață.
Capricii trecătoare, frustrări minore
spirit existențialist purificat prin sinceritate =
Elită dezirabilă, unitatea umanității.
Metamorfoza corbului e-o urnă în care se izolează
cenușa patimilor apuse.
Idealul ridează temerile,
visele cuibăresc speranțele,
cinstea renaște opțiunile,
vocația adâncește optimismul,
voința doboară confuzia,
Infinitatea sufletului cunoaște pe cel adevărat.
*
Datorită LUI
sunt ridicat din mine
și înălțat la cea mai prețioasă călătorie.
Aceea care este în întregul nostru
creat simbolic
după atâtea mii de ore de opacitate.
DE CE acum?
"Pentru că viața nu mi-a mai oferit o a doua șansă."
