Crede în speranţă care o ai...mai devreme sau mai târziu se va împlini...dacă o ţii aprinsă.

Încearcă să-ţi păstrezi sufletul tău de copil...el mereu îţi va aduce amintirile cu un zâmbet pe buze.

Priveşte atent dincolo de fereastra care ţi se deschide...nu ştii niciodată ce şansă ţi se va putea arăta.

                            Cât de bine ne cunoaştem? 

Un abis nesfârşit...o lume uitată...nedescoperită...un loc unic şi nemărginit,unde fiecare loc...cuvânt...capătă un înţeles...sau poate nu...

Aşa suntem noi...pustii,singuratici,energici sau poate asta sunt eu.Ies la iveală cu un chip rebel pe dinăuntru,dar timidă la exterior.Lumea mea mică e ca un basm feeric şi năucitor,unde gândurile mele creează o atmosferă de vis.În mine,totul e dominat de ficţiune unde mult doritul imposibil rămâne imposibil.Fiecare loc din-năuntrul meu intensifică frumuseţea şi importanţa mea.Niciodată nu am lăsat pe cineva să mă cunoască;nu am simţit nevoia de asta.

Poate că nici nu-mi doresc asta..pentru că ştiu că nu pot fi înţeleasă;mă surprind şi singură,fără a-mi da seama şi încerc să mă controlez...dar nu de multe ori reuşesc.O descărcare de sine îţi aduce o linişte şi pace interioară.

Îmi ţes din propriile cuvinte o lume mirifică pe care o pot înţelege doar eu.Începutul este croit din tabloul rupt din realitatea care se împleteşte uşor cu firele răsucite de vântul fugar al sfârşitului.Această apropiere croieşte un drum departe dintre două spaţii;suflările calde ale chemării aburind văzduhul dând năvală peste tăcerea sfâşiată de un muget sfâşietor.

Luna plină străpunge neliniştea interioară aducând buna dispoziţie în măsură timpului.

Începutul oricărei poveşti începe cu "A fost odată..."povestea nostră începe de obicei direct cu acţiunea...

"Mi-e dor de zile-n care respiram printre nori..de sunetul paşilor ameţitori"(Chriss-Inainte sa adorm)

"Am privit în urmă des cu ochii goi...m-am pierdut în fum,praf şi foi.."(Chriss-Că să uit de noi)

        De multe ori rămânem uimiţi de ce suntem capabili să facem şi ne mândrim în sinea noastră.

Lasă în urmă trecutul,gândeşte-te la el ca la o poveste care ţi-a dat puterea de a merge mai departe.

"Viaţa-i doar un şir de căutări în care aştepţi iubire"(Chriss Justus-Suflet cald aproape)

Lacrimile sunt prea scumpe ca să le verşi pentru nişte oameni ieftini care nu le merită.

Nu-ţi neglija prietena care ştii că ţi-a fost mereu alături pentru un chip pe care-l ştii doar de puţin timp.

Cu toţii ne simţim din când în când că trăim într-o lume în care de multe ori nu ne găsim locul.

Cunoscutul din necunoscut

                                         

                                     Suntem...sau nu?          

    O lume fără sfârşit când visezi,o lume ce atârnă de un fir când ceasul bate spre un final.

Nimic nu e ca în basme cu zâne,prinţi,palate..totul aici e cu un sens unic,dar profund.Clipeşti şi se stinge,se spulberă într-un şirag nevăzut.Chipul din oglindă,din faţa mea e un alt om,cu desăvârşire altul decât ceea ce văd;o putere în priviri,una şocantă,de a-şi creă mereu un alt caracter:zâmbet crud care să aşterne aparenţele celor din jur,care intrigă cititorului ceea ce nu e.Am încercat să pătrund cu gândul în neînţelese cuvinte din suflet,să-mi dau seamă ce e mai important;ceea ce simţi sau nevoia pe care nu o înţelegi?

Lumea nu reînvie din păcatele de zi cu zi,nu aşteaptă pe cei inocenţi,ruinând totul fără niciun regret.Ea prinde viaţă din energiile noastre.Valoarea existenţei nu are o explicaţie ci o necunoaştere de sine.Niciodată nu ne dăm seamă cine suntem cu adevărat şi de ce suntem capabili să facem.Să-ţi cunoşti propria lume pare posibil privită doar dintr-un anumit unghi.

Mă depărtez de mine prin ceaţă gândurilor dar mă cufund mai tare în ea în inconştient...fără a-mi da seamă.În noi,cele două lumi care ne străpung de fiecare dată ajung să se împletească formând o legătură greu de înţeles,unde nu există nici o diferenţă între vis şi realitate.În mintea noastră,raportul dintre ficţiune şi realitate este creat prin schimburi de roluri făcute între ceea ce percepem şi ceea ce se întâmplă cu adevărat.Noi ne închipuim realitatea ca nişte nori care acoperă viitorul apropiat,şansele şi visurile noastre.Atâta nelinişte sufletească ...care ne trezeşte la realitate şi simţi pământul sfărâmat de atâta ură.

Cât îmi doresc să fiu liberă,fără griji să stau ziua şi să privesc totul cu alţi ochi.Imaginaţia omului nu este limitată.Aristotel zicea despre catharsis:Catharsis ne purifică sufletul de răutate şi de egoism,ducându-ne şi ridicându-ne dintr-o sferă a răutăţii într-o sferă a sentimentelor nobile,care ne curăţă sufletele de atâta zbucium.Jocul care-l jucăm zi de zi ne reprezintă pe noi înşine,caracterizându-ne dorinţele,visele şi mai ales calităţile.Sentimentele dominate în noi ne răsfrâng.Noi coasem de multe ori realul cu imaginarul simţind cutremurul din adâncul nostru care ne reînvie în trecut,ridicând în slavă amintirile.Însuşirile amintirilor pot fi atribuite puzzel-ului nostru,viitorul.

Avem o imaginaţie rară şi necunoscută în acelaşi timp.Oricine îşi poate scrie opera sa de viaţa,dar nimeni nu o poate împleti cu atâta pricepere şi măiestrie cuvintele pătate de cerneală timpului pe apa dulce a exprimării şi descoperirii necunoscutului în umbra nevăzută a inconştientului.