Cât de bine ne cunoaştem?
Un abis nesfârşit...o lume uitată...nedescoperită...un loc unic şi nemărginit,unde fiecare loc...cuvânt...capătă un înţeles...sau poate nu...
Aşa suntem noi...pustii,singuratici,energici sau poate asta sunt eu.Ies la iveală cu un chip rebel pe dinăuntru,dar timidă la exterior.Lumea mea mică e ca un basm feeric şi năucitor,unde gândurile mele creează o atmosferă de vis.În mine,totul e dominat de ficţiune unde mult doritul imposibil rămâne imposibil.Fiecare loc din-năuntrul meu intensifică frumuseţea şi importanţa mea.Niciodată nu am lăsat pe cineva să mă cunoască;nu am simţit nevoia de asta.
Poate că nici nu-mi doresc asta..pentru că ştiu că nu pot fi înţeleasă;mă surprind şi singură,fără a-mi da seama şi încerc să mă controlez...dar nu de multe ori reuşesc.O descărcare de sine îţi aduce o linişte şi pace interioară.
Îmi ţes din propriile cuvinte o lume mirifică pe care o pot înţelege doar eu.Începutul este croit din tabloul rupt din realitatea care se împleteşte uşor cu firele răsucite de vântul fugar al sfârşitului.Această apropiere croieşte un drum departe dintre două spaţii;suflările calde ale chemării aburind văzduhul dând năvală peste tăcerea sfâşiată de un muget sfâşietor.
Luna plină străpunge neliniştea interioară aducând buna dispoziţie în măsură timpului.
Aşa suntem noi...pustii,singuratici,energici sau poate asta sunt eu.Ies la iveală cu un chip rebel pe dinăuntru,dar timidă la exterior.Lumea mea mică e ca un basm feeric şi năucitor,unde gândurile mele creează o atmosferă de vis.În mine,totul e dominat de ficţiune unde mult doritul imposibil rămâne imposibil.Fiecare loc din-năuntrul meu intensifică frumuseţea şi importanţa mea.Niciodată nu am lăsat pe cineva să mă cunoască;nu am simţit nevoia de asta.
Poate că nici nu-mi doresc asta..pentru că ştiu că nu pot fi înţeleasă;mă surprind şi singură,fără a-mi da seama şi încerc să mă controlez...dar nu de multe ori reuşesc.O descărcare de sine îţi aduce o linişte şi pace interioară.
Îmi ţes din propriile cuvinte o lume mirifică pe care o pot înţelege doar eu.Începutul este croit din tabloul rupt din realitatea care se împleteşte uşor cu firele răsucite de vântul fugar al sfârşitului.Această apropiere croieşte un drum departe dintre două spaţii;suflările calde ale chemării aburind văzduhul dând năvală peste tăcerea sfâşiată de un muget sfâşietor.
Luna plină străpunge neliniştea interioară aducând buna dispoziţie în măsură timpului.
No comments:
Post a Comment