SIMPLITATE
Și tainic stau apus în gândurile falnic,
Privind cu voioșie și-ncredere zâmbind...
Ilustră e privirea și cugetarea blândă;
Te suspin în aer cu o frecvență calmă.
Te uiți? Privești atent? Ce-asculți?
Oh...e măiestria lacună a unei umbre-n lună.
Treci. E doar un ecou demult trecut,
Nu mai revine.
Zâmbește! Cobori în gând și-ngână.
Nu suspina, e doar o nouă viață.
O viață-ntr-una: suntem doar noi;
Cocori zburând deasupra unei falnice povești.
Reală totuși, e una-ncununată.
Ce dulce-i bucuria revederii noastre!
Suntem doar unul...
Iubește! E răsărit de soare.
Când noapte se așează și noi zburdăm prin stele,
Treci dincolo de ele, lumina-i învierea.
Luceafărul ascultă de zori și până seară
Aceleași vorbe-n gând și murmură cu seamă...
La ceas de seară, timpul,
Nu-i lasă loc de teamă.
Suntem doar unul singur, o lume de-o speranță.
Și misticismul nopții,
Te lasă fără glas, oricare...
Nu da importanță, noi ținem lumea-n brațe.
Atragem totul sub frunțile încununate
De trestii plângătoare a zilelor rămase.
Nu-i haos de regrete, nici dulci tristeți de-ocară...
E doar o bucurie străvezie de reușita amplă...
Amarul e vărsat demult, trecut prin ape dulci, uitate.
Ce dulce și frumoasă-i viața!
O poezie rară!!!
