Întinde mâinile, ia-ți o secundă-n zori
Împletindu-ți
degetele și scormonind după flori
Ploaia se înmoaie,
umezește din nou cărări
Bătătorite cu
umbre, stingând pe rând lumânări...
Rămân în urmă
coroane de flori, petale răsfirate
Ați adunat pământul
de-a lungul și de-a latul
Se răsucesc
străbunii sugrumând rugăciuni
Așezându-și pe
cruci pleoapele mucegăind.
Lemnul se cerne,
se uită, se-ndoaie
Se cern frunzele
ca-ntr-o mie de toamne
E din nou liniște,
ce toarnă, ce ploaie!
Se-aud cum bat
inimi sub mormane.
S-a rupt cortina,
vântu’ adie năucitor
Ce-ajungi să știi,
să crezi, să simți că ți-e dor...
Rescriu pământul
și cerul șușotind peste nori
Că veteranii duc și
azi în spate
Trupuri reci,
biciuite de onoruri uitate.
No comments:
Post a Comment