Relevarea empirică

Relevarea empirică

 Profunzimea cunoaşterii e dată de ideile nesocotite spre noi drumuri cu ţinte aleatorii.Să izbândeşti într-o lume cu mistere posibile înseamnă să cauţi drumul ce nu-şi are rostul.Căutarea prin absolut e răsfrântă de eşecuri permanente şi reuşite necunoscute.Alunecarea permanentă în necunoaştere trezeşte interesul temut de abis,unde mintea nu realizează efectul.Ecourile surde de imaginaţii dau naştere senzaţiilor impulsive de reculegere.Lumina e-ntuneric,ea dă culoare speranţei fără a fi văzută sau conştientizată.Chimia temerilor impletesc noi orizonturi ce par să atingă scopul propus inconştient.
 Descifrarea fiecărui pas constituie noi căi de redescoperire a unui necunoscut,fără a-i şti înţelesul.Îmblânzirea de sine străbate simţurile ce induc în eroare cunoaşterea,încercând să capete sens fiecare gest propus spre regăsire.Căutarea în permanenţă a ceva,determină ca fiecare să dezvolte un mister de sine pe care-l ascunde.
 Realizarea conştienţei de sine determină cunoaşterea a unei noi persoane întruchipată într-unul(singur corp).Răzvrătirea în propria persoană creează drumuri spre noi posibilităţi de dezvoltare a întregii procreaţiuni.
 Abisul nesfârşit complex relevă reflexia unei imagini absolute necunoscute prin complexitatea înălţării.Cunoaşterea unei perfecţiuni distruge şansele spre reuşita propusă.Chemarea de strigăte în surdină dă tonul unei căderi profunde necunoscute de simţit.Alunecarea nesfârşită în mister împiedică rezolvarea generală.Tăria profunzimii caută să alunge melancolia închinării noilor obstacole.Trezeşte viaţa mângâierii pierdute de fumul enigmatic.
 Intuiţia dă startul spre umplerea inexplicabilă a rugii retrase.