2/06/2017

Astenie-n obturație


Astenie-n obturație


Te caut prin asfințit, fluturi în război cu noi...
Dar te uiți în ochii mei, mezina gândurilor pline de noroi
Și ce-i surâsul verii și aerul pustiu...
Același eu, timp rece, aceeași bancă-n releveu.
Asfaltu-i fum și cerul iese din chipiu
Prin scrum te strig, înalț cuvânt...rafală-n gând
Și planitudinea se-aude...gata să m-afunde.
Sfârșit în prag de iarnă; e mândră,
Zile cu amintiri, memorii și-o scrisoare.
Te regăsești? Doar uită...e-o confesiune.
*
Soarele bucură doar fețe răbdătoare,
Priviri confuze, zâmbet pe peluze,
Dar inerența zace, sub o jachetă groasă
Și rod adânc, subtil, când arma-i gata.
Cobor la scară, m-arunc pierdut în frenezie,
Colind prin stele, alerg spre primăveri în zile
Renasc prin transfer, extremele se simt...cuvinte
Înțelege-mi lacunele, simte-te, revarsă-ți furtunile.
Ieși din tipare, renunță la balanță!
*
Ne-ntâlnim întâmplător; o chitară și-un bloc de desen,
Lași o poveste, pozăm între versuri
Ne certăm cu stelele și iubim doar luna
Ești trist, spui nimic, ai tot...
Dar ai avut?
Mă răscolesc, pix, foaie și-un beat..
Un proces de remix, un gând, un sanatoriu pe repeat...
Era normal; suntem schimbați.
Dar eul oglindește naufragiu-adevărat...
Promit că n-o să te uit!
Îți cunosc toate păcatele;
M-ai incinerat, te fac să tresari...
Fără, dar cu tot...emoție-n beznă;
Privești, cinism, eden atenuat
Rup pagini în cale, culeg petale răvășite
Nu jurăminte, bețe moarte, zile fumate și vin de toate..
*
O chitară, pe note, Noapte la mare...
Era de-ajuns să vii și doar să fii
Mă cutremur, renasc infernul lui Dante,
De-ajuns o floare și-o stea căzătoare,
Regina nopții, sfârșitul serii, corzi vocale
O primăvară ascunsă într-un zâmbet timid
Urmează, război, pas lent și mâini reci...uitate
*
Nevoit îl fac pe sfântul...suflare caldă
Lumină-n casă, dar nu ca altă dată,
Picură șoptit, copacii murmură printre ei
Izvoare se varsă, topește mirosul de tei
Doar prin cuvânt, doar un cuvânt,
...scufund fulgerul prin somn mimând ...
Ascultă-mi undele, de dus te duci în vele
De azi nu te mai scriu, promit să-ți las fulgi prin foi
Trandafirii uscați se fac lemn
Se-ntunecă, miros de lovele în gândurile mele...
Viața-i o arhivă, încui fiare evadate
Citesc și le reneg pe toate...
Pe poteci renasc, nu am rămas...
În spate te reverși, o șansă de a crede...
Războiul îl vei pierde...
...eu nu-s în el...
Veneai în zi de mai...

No comments:

Post a Comment