Frenezie mlădioasă

Frenezie mlădioasă

Viitorul îngână blurat și-ascuns de lume

Se stinge lumina către vest în ascensiune;

Pictați la răsărit stau norii cenușii.

Săgețile se răsfrâng printre razele vii.

Trecutul îl întunecă, pe unde gândul trece

Moda veche îi joacă irevocabil feste.

Prezentul rămâne o carte plină cu gajuri;

Divinitatea se pierde printre stelele-n franjuri.

Rămâne doar luna numărată-n secunde

Și soarele singur de rană se-ascunde.

*

În fiecare dimineață, sălbatic îi zâmbesc,

C-o față de copil inocent nu-l amăgesc.

În vis, două suflări se regăsesc,

C-un absolut nedumerit îmbătrânesc.

Șimțind aceleași unde sonore

Mereu în serile incolore.

Sub clar de lună, luminând,

Felinarele sunt martore;

Privind ca o hermină, întâmpinând,

Târziu, trecut-au alte ore...

*

"Demonii se sustrag sub alte măști!"

Aud șoptind un glas ceresc în căști.

Mă uit în jur; simt frig în frenezii

Aceleași semne-n privirile străvezii.

Nu mă mai tem; am tot.

Pătrund în tricolor, același om fot.

Visez demonii cum se pierd,

Nu renunță totuși, se dezmierd

Un pic nervos, frustrați că nu reușesc

Să se-ncolăcească-n velele noastre; se prăbușesc..

Rămânem un râu de sentimente, izolat la răscruce de vânturi

Sculptați în labirinturi,

Regăsiți pe cel mai înalt piedestal

Șlefuiți total, semn vital, Zenit-Nadir mintal!